Prăvălia cu bunătăţi – o tradiţie reînnodată
De curând, pe strada Lucian Blaga, la numărul 3, s-a deschis un nou magazin – intitulat, mai mult decât sugestiv, „Prăvălia cu bunătăţi”. După cum foarte bine o caracterizează denumirea, prăvălia conţine toate bunătăţile cu care dorim să ne condimentăm existenţa – de la sortimente de ceai şi cafea de cea mai bună calitate la brânzeturi cu mucegai nobil, pate de foi-gras şi mezeluri pentru cunoscători. Fără a lipsi condimentele cele mai variate – ca garam masala, curry, şofran sau chiar piper lung. Alături de toate acestea, pot fi găsite vinuri de soi, bere nepasteurizată, ciocolată belgiană şi măsline delicioase. Toate la preţuri decente.
Programul este între orele 10:00-18:00 (luni-vineri) şi între 10:00-14:00 (sâmbătă). Numărul de telefon (fix) este 0257-466794, iar adresa paginii Web, momentan în construcţie, este http://www.pravaliacubunatati.ro .
Servirea este excelentă, fiecare produs are o descriere şi o poveste – are personalitate, nefiind doar „ceva” aruncat într-un ambalaj, într-o fabrică îndepărtată, şi înmânat ţie de un vânzător absent, arborând un zâmbet mecanic.
Ca arădeni, salutăm această reluare a tradiţiei comerţului cu produse de calitate, de către şi pentru cunoscători. Dacă privim cu un secol în urmă, doar răsfoind ziarul Românul care apărea în Arad, vedem că în 1912 asemenea băcănii, comercializând delicatese, erau ceva obişnuit în urbea de pe Mureş.
Acum, asemenea locuri ale bunului gust sunt rare. Oamenii, prinşi în capcana alergăturii de zi cu zi, nu mai au timp şi resurse pentru a se bucura de partea frumoasă (şi gustoasă) a vieţii. Suntem invadaţi de lanţuri tip fast-food, care oferă unei populaţii semi-abrutizate „furaj” pe post de hrană, în viteză, fără urmă de personalitate sau gust natural, acestea fiind suplinite de reclame colorate şi potenţatori de aromă.
Avem nevoie de o relărgire a orizonturilor culturale ale arădenilor, inclusiv pe acest palier al „răsfăţului culinar”, pentru a putea spera că Aradul poate redeveni ceea ce a fost odată. Altceva decât o aglomerare muncitorească cenuşie, populată de indivizi robotizaţi care, după ce erup din birouri sau de lângă benzile de producţie, se reped în „templele consumatorismului” reprezentate de halele hipermarket-urilor, unde îşi umplu în mod frenetic coşurile cu uriaşe cantităţi de produse cu o calitate cel puţin îndoielnică. Şi care apoi, odată ghiftuiţi până la refuz cu aceste produse care, prin cantitate şi (lipsă de) calitate, le afectează starea de bine fizică şi psihică, se tolănesc în faţa televizorului, unde îşi îndoapă creierul cu producţii asemănătoare „hranei” pe care tocmai au îngurgitat-o, şi se plâng cu privire la calitatea vieţii pe care o duc.
Pentru aceasta nu este de vină vreun agent extern, ci incapacitatea, generată de lene, incultură, comoditate sau alţi factori, de a-şi crea, cu un minim de resurse, o stare de confort fizic şi psihic. Un „gemütlichkeit”, care presupune mai mult decât aşteptarea următorului rând de reduceri „uimitoare”…
Nu putem decât să preluăm îndemnul băcanului Vasile Şirian care, în anul 1912, solicita „Să sprijinim pe români!”[1], chiar dacă interpretarea actuală este puţin diferită de cea de atunci, accentul căzând pe sprijinirea economiei locale faţă de marile lanţuri comerciale exterioare comunităţii.
[1] Vezi mesajul publicitar apărut în cotidianul Românul, nr. 50, 15.03.1912, p. 14